Unele iubiri nu se termină niciodată. Doar învățăm să trăim fără ele.
LOVE. Există oameni care intră în viața noastră pentru o vreme și există oameni care rămân acolo pentru totdeauna, chiar dacă într-o zi pleacă.
Se spune că un bărbat adevărat plânge cu adevărat o singură dată după o femeie: cea pe care a iubit-o fără limite, fără măști și fără să păstreze ceva doar pentru el. Nu pentru că după aceea nu ar mai putea iubi, ci pentru că nimeni nu va mai primi acea parte din suflet pe care a dăruit-o o singură dată.
Dacă pierde acea dragoste, va merge mai departe. Va zâmbi din nou, va întâlni alte femei și poate chiar va construi alte povești. Dar, fără să-și dea seama, în fiecare dintre ele va căuta câte o urmă a celei pe care n-a încetat niciodată să o poarte în inimă. Un gest, un zâmbet, un parfum, un fel de a privi… sperând, pentru o clipă, să retrăiască ceea ce odinioară l-a făcut să creadă că iubirea poate învinge orice.
Timpul vindecă multe răni, dar nu șterge întotdeauna amintirile care ne-au schimbat viața. Unele iubiri nu dispar. Se transformă în tăceri, în regrete, în lecții și în acel gol pe care înveți să-l ascunzi foarte bine.
Poate de aceea cei care au iubit cu adevărat devin mai rezervați. Nu pentru că au rămas fără iubire, ci pentru că au înțeles cât de dureros este să oferi totul și să rămâi cu mâinile goale.
Iar cea mai mare dovadă de iubire nu este că ai rămas lângă cineva pentru totdeauna. Este faptul că, după ani întregi, încă îi dorești liniștea și fericirea, chiar dacă acestea nu te mai includ și pe tine.
