Veneția 81: Filmul românesc „Anul Nou care n-a fost” – o capodoperă tragi-comică despre Revoluția din 1989
FILM. Festivalul de Film de la Veneția 2024 a adus în prim-plan un film românesc remarcabil, „Anul Nou care n-a fost” ( „The New Year That Never Came”), regizat de scenaristul și debutantul Bogdan Mureșanu. Proiectat în secțiunea „Orizzonti”, adesea considerată cea mai inovatoare parte a festivalului, acest lungmetraj a captat atenția criticilor prin profunzimea sa și prin modul captivant în care abordează evenimentele din perioada finală a regimului Ceaușescu.
O frescă tragi-comică a României comuniste
Acțiunea filmului se desfășoară pe parcursul unei singure zile, 20 decembrie 1989, când România era pe punctul de a izbucni într-o revoluție care va schimba cursul istoriei. Mureșanu reușește să creeze o frescă socială în care tragedia și comedia se împletesc armonios, oferind o perspectivă umană asupra unei perioade extrem de tensionate. Pe fundalul manifestațiilor din stradă și al protestelor studenților, viața cotidiană continuă în apartamente mici și sufocante, unde tensiunile familiale, conflictele personale și controlul omniprezent al poliției secrete ating un punct critic.
„Anul Nou care n-a fost” explorează șase vieți aparent fără legătură, care se intersectează pe măsură ce tensiunea politică și socială crește. Mureșanu surprinde perfect atmosfera din acele zile, echilibrând ironia și drama, într-un stil similar cu cel al regizorilor români consacrați precum Corneliu Porumboiu și Radu Jude. Cu toate acestea, filmul său se distinge printr-o narațiune mai accesibilă și o structură polifonică, în care istoria devine liantul care unește fragmentele de viață ale personajelor.
O Românie recreată cu autenticitate
Unul dintre aspectele remarcabile ale filmului este capacitatea regizorului de a recrea cu acuratețe atmosfera României de la finalul anilor ’80. Mureșanu redă fidel locuințele mici și austere, în care oamenii își găseau refugiu și eliberau tensiunile acumulate în viața de zi cu zi. „Anul Nou care n-a fost” devine astfel o incursiune într-o lume închisă, unde schimbarea bătând la ușă este aproape imperceptibilă, dar totuși inevitabilă.
Comparat cu „Videogramele unei revoluții” de Harun Farocki și Andrei Ujică, care documentează revoluția prin prisma schimbărilor de la televiziunea de stat, filmul lui Mureșanu alege o abordare inversă. În loc să se concentreze pe mișcările vizibile de pe scena politică, „Anul Nou care n-a fost” se uită la revoluție prin ochii oamenilor de rând, surprinzând momentele mici și intime care au contribuit la transformarea unei societăți.
O capodoperă despre conștiința comună și schimbare
Prin intermediul poveștilor umane, Mureșanu reușește să construiască o operă profundă și inteligentă despre modul în care o societate aflată la marginea prăpastiei poate renaște prin solidaritate și conștiință critică. În final, „Anul Nou care n-a fost” este un tribut adus oamenilor obișnuiți care, în ciuda greutăților și a presiunilor exercitate de regim, au contribuit la schimbarea ireversibilă a unui sistem opresiv.
Cu umor subtil și o doză de ironie, Bogdan Mureșanu reușește să transforme o perioadă istorică dificilă într-un film captivant și plin de învățăminte. „Anul Nou care n-a fost” este un exemplu strălucit al forței cinematografiei românești și confirmă încă o dată poziția de frunte a acesteia pe scena internațională.
