Veneția – Orașul care plutește pe o pădure ascunsă

CURIOZITĂȚI. Sub canalele romantice ale Veneției, dincolo de gondolele care alunecă tăcut prin labirintul de ape, se ascunde un adevăr mai puțin cunoscut și absolut uimitor: întregul oraș stă deasupra unei păduri subterane de lemn, o pădure pe care nu o vei vedea niciodată, dar fără de care nu ar fi existat nimic din ce fascinează lumea de secole întregi. Nu e magie, deși așa pare, ci una dintre cele mai geniale demonstrații de inginerie din istorie.

Totul a început în anul 421, când primii venețieni, fugind din calea invaziilor barbare, s-au refugiat pe insulele mlăștinoase ale lagunei. Solul era moale, alunecos și aparent imposibil de construit pe el. Dar omul, când vrea cu adevărat, face imposibilul să funcționeze. Așa că au înfipt în pământ milioane de trunchiuri de stejar și arin, tăiate cu grijă și bătute una lângă alta, la o distanță de doar o jumătate de metru. Fiecare pilon a fost introdus cu precizie într-un sol care, paradoxal, tocmai prin instabilitatea lui a devenit aliatul lor: lipsa oxigenului și salinitatea au împiedicat lemnul să putrezească. În timp, aceste trunchiuri au absorbit mineralele din apă și s-au pietrificat, transformându-se într-un fundament mai trainic decât betonul.

Pe acest fundament stă astăzi tot ce admirăm în Veneția. Basilica della Salute, impunătoare și grațioasă, e sprijinită pe peste un milion de astfel de piloni. Campanila din Piața San Marco, simbolul orașului, se înalță pe nu mai puțin de 100.000 de stâlpi de lemn înfipți la peste trei metri adâncime. Tot ce pare fragil și poetic în Veneția are la bază o forță brută, o răbdare titanică și o ingeniozitate care ar trebui să umple manualele de istorie și arhitectură.

Iar poate cel mai fascinant lucru este că această pădure ascunsă, deși nevăzută, încă ține orașul pe linia de plutire. De peste 1.500 de ani, fără să se plângă, fără să cedeze, ea ține în spate o lume întreagă de artă, cultură, istorie și emoție. Și dacă ai norocul să ajungi acolo și să te plimbi pe străduțele înguste dintre ape, să știi că sub pașii tăi se întinde o pădure tăcută, un monument nevăzut ridicat de mâinile unor oameni care au crezut în viitor. Un viitor pe care noi îl numim, astăzi, Veneția.