Ziua celor 40 de Sfinți mucenici, paharele de vin care se beau și pomenirea celor uitați

SĂRBĂTOARE. În calendarul ortodox ziua de 9 martie marchează o sărbătoare însemnată, ziua celor 40 de Sfinți mucenici (Măcinicii, Moșii de Mărțișor, Sfințișorii), o zi a ofrandelor alimentare specifice.

Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici sărbătoriţi în 9 martie sunt:
Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.

În lumea satului de odinioară la praznicul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia – consumul ritual era menit să influențeze starea de sănătate și puterea de muncă a oamenilor în anul agricol care vine (în această zi se desfășura ieșirea oficială cu plugul la arat).

Tradiția creștină spune că bărbații trebuie să bea în ziua de mucenici 40 de pahare cu vin. Vinul reprezintă sângele vărsat de cei 40 de Sfinți Mucenici din cetatea Sevastei. Cei care nu pot să bea cele 40 de pahare cu vin, e bine că măcar să guște vin în această zi sau să fie stropiți cu vin, acesta însemnând sânge și putere de muncă peste an.
În tradiția populară, bărbații beau 44 de pahare cu vin. De unde provine diferența? După tradiția creștină, Sfinții martiri au fost 40, după cea geto-dacica, au fost 44, atâtea fiind și zilele dintre 9 martie și 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. De aceea, în unele zone, există până astăzi credința, că acești Sfinți au fost 44.

Colăceii făcuți în formă de păsări, albine sau oameni, atestă sincretismul practicii, care marchează astfel suprapunerea mai multor ceremonii: întâmpinarea primăverii și a păsărilor care se întorc la cuiburile lor, sărbătoare a albinelor, ce marca deschiderea anului apicol, dar și o sărbătoare a morților, a pomenirii celor uitați (de aici poate și marele consum de alimente rituale: patruzeci de pahare de vin, patruzeci de colaci, patruzeci de pești, etc.

O serie de practici sunt legate de această zi în care se rememorează uciderea celor 40 de Mucenici care trăiau pe vremea împăratului Licinius şi care au fost martirizaţi, fiind aruncaţi în lacul îngheţat, pentru că au refuzat să renunţe la creştinism.

Obiceiuri si citate legate de această sărbătoare:
“Patruzeci de sfinți au fost patruzeci de ficiori, și la un chef, la o veselie, s-au făcut toți patruzeci frați, adecă prieteni, de aceea se beau patruzeci de pahare de vin și se dau de pomană patruzeci de colaci”. (Niculiță-Voronca).

„Se spune că la fiecare pahar se ciritisesc (felicită) unii pe alții, de aceea acestei sărbători i se mai zice și Dragostițele.” (Speranția).

„Se serbează pentru marea dragoste ce au că au scăpat de iarnă și au pus mâna pe primăvară. Se fac focuri să fugă gerul. În această zi căldura iese din pământ de la o adâncime de nouă stânjeni.” (Speranția).

„Se spune că în dimineața acelei zile se aleg patruzeci de sfinți de o parte și patruzeci de alta. Unii bat cu ciomegele în pământ să intre gerul, iar alții să scoată căldura. Se dezgroapă șerpii.” (Speranția).

„La patruzeci de mucenici se fac mai multe feluri de copturi, care se împart întru amintirea celor patruzeci de mucenici. Se fac colaci în formă de om cu cap, care se ung cu miere și se presară cu nuci pisate. Acești colaci se numesc brânduși, brândușei, bradoși, sfinți și sfințișori. Afară de acești bradoși, mai fac un bradoș mai mare în formă de om, cu gură, urechi, nas, dar orb, și-l numesc uitata. Acesta se face întru pomenirea morților care în timpul anului ar fi fost uitați, nepomeniți.” (Elefterescu).

„Femeile duc măcinici la biserică; la întoarcerea acasă, dau de pomană – pentru sufletul morților – la vecini și rude, măcinici, covrigi, pâine și alte lucruri de mâncare.”(Fochi).

„Copiii ies la soare și bat cu ciomegele în pământ, zicând: Intră frig și ieși căldură,/Să se facă vremea bună/Pe la noi pe bătătură!” (Fochi).

„Dau de trei ori cu toporul în pământ și zic: „Tună ger și ieși căldură, să se facă poamă bună!“ (Speranția).

„Se fac colaci în care se pun boabe de cânepă. Aceștia se frâng în coarnele plugului și apoi se aruncă în sus, zicând că atât să se facă bucatele la vară. Se fac bradoși, ca să rodească câmpul, și se spoiesc cu miere, ca să rodească stupii.” (Speranția).