Ziua Limbii Române: 31 august
ANIVERSARE. În fiecare an, pe 31 august, România sărbătorește Ziua Limbii Române, un eveniment marcant în calendarul național. Această sărbătoare are rădăcini într-o inițiativă legislativă adoptată de Parlament prin Legea nr. 53/2013.
La fel ca în Republica Moldova, unde sărbătoarea “Limba Noastră” a fost instituită în 1990, această zi își propune să sublinieze importanța limbii române ca element de unitate națională și culturală, atât în interiorul țării, cât și în rândul diasporei românești.
Același 31 august are semnificații profunde și în istoria limbii române. În 1989, pe 31 august, Parlamentul de la Chișinău a adoptat o lege crucială pentru Republica Moldova, prin care se revenea la utilizarea limbii române și a grafiei latine. Această decizie a marcat un pas important în afirmarea identității lingvistice a poporului moldovean.
Această zi specială este un omagiu adus marelui poet Mihai Eminescu, cunoscut ca unul dintre cei mai influenți reprezentanți ai literaturii române și ca un promotor al limbii române ca limbă literară modernă.
Limbajul românesc este un subiect de studiu fascinant, învăluit într-o istorie bogată și caracteristici unice. Iată câteva aspecte mai puțin cunoscute:
Rădăcini Latine: Limba română face parte din familia limbilor indo-europene și este clasificată ca limbă romană. Ea își are originea în limba latină vulgară vorbită în provincia romană Dacia, aflată pe teritoriul României de astăzi, în timpul ocupației romane.
Influențe Diverse: În urma unei istorii pline de vicisitudini și a interacțiunilor culturale, limba română a împrumutat elemente din diverse limbi. Pe lângă influențele latine, putem observa urme de slavonă, maghiară, turcă, greacă, dar și, mai târziu, franceză și engleză.
Alfabetul Latin: Limba română folosește alfabetul latin, cu toate că în Evul Mediu, scrierea în alfabet chirilic slavon era utilizată în anumite regiuni.
Rădăcini Latine în Vocabular: Aproximativ 70-75% dintre cuvintele din limba română au rădăcini latine, însă multe dintre ele au evoluat în mod unic în limbajul românesc.
Structură Flexionară: Limba română se caracterizează prin o structură flexionară a cuvintelor, unde sufixele și desinențele sunt utilizate pentru a indica cazurile, genurile și persoanele în conjugarea verbelor.
Diversitate Regională: Din cauza diversității geografice și istorice, limba română prezintă variații regionale în pronunție, vocabular și, uneori, chiar în gramatică. Astfel, au apărut accente și variante locale distincte.
Ortografie Fonetică: Ortografia limbii române este relativ fonetică, reflectând în mare măsură pronunția cuvintelor.
Cuvinte Latine Arhaice: Limba română păstrează cuvinte latine arhaice care au dispărut din alte limbi romanice, precum italiană sau spaniolă.
Contribuții Literare Remarcabile: Limba română a servit drept bază pentru o tradiție literară bogată, având autori iluștri precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Lucian Blaga, Mircea Eliade și mulți alții.
Aceste aspecte reprezintă doar câteva dintr-o multitudine de caracteristici interesante ale limbii române. Limba a evoluat într-un mod unic și continuă să reflecte istoria și cultura României.
