31 iulie 1954: Prima ascensiune pe K2, de către o expediție italiană condusă de Ardito Desio
ALPINISM. K2 este al doilea munte ca înălțime din lume, situat la 1.500 km vest de Everest, în mijlocul Asiei, având o înălțime de 8.611 metri. Denumirea „K” provine de la masivul Karakorum, un uriaș lanț muntos situat la nord-vest de Himalaya centrală, iar „2” reprezintă o ordine stabilită arbitrar de primii topografi.
De-a lungul timpului, au existat mai multe încercări de a-i da un nume oficial muntelui K2. În trecut, englezii au încercat să-l numească după unul dintre geografii lor, Godwin Austen, care a efectuat ridicări topografice în împrejurimi în 1861. Au fost propuse și alte nume, cum ar fi Akbar și Lamba Pahar, care în traducere înseamnă „Muntele Mare”, însă niciunul nu a fost acceptat. Numele de Chogori, dat de locuitorii din regiunea Baltistan, a câștigat popularitate, dar denumirea cifrată „K2” a rămas predominantă, inclusiv în limbajul localnicilor.
În 1902, un grup de alpiniști a încercat pentru prima dată să urce pe K2, însă cu rezultate modeste. În perioada postbelică, tentativele de cucerire a muntelui au fost reluate. În 1953, profesorul geolog Ardito Desio a condus o expediție italiană în această direcție. Acesta a realizat o călătorie preliminară în regiunea Baltoro și a obținut informații prețioase despre itinerariu de la membrii unei expediții americane. În urma cercetărilor, Desio a conceput un plan amănunțit pentru expediția sa, care a inclus alpiniști, dar și specialiști în diverse domenii științifice.
Pe 5 aprilie 1954, expediția italiană a plecat din Italia spre Pakistan. După o serie de dificultăți, membrii expediției au reușit să ajungă la tabăra de bază pe ghețarul Baltoro. Au fost efectuate recunoașteri și pregătiri pentru ascensiune. În final, pe 31 iulie 1954, alpiniștii italieni Achille Compagnoni și Lino Lacedelli au reușit să cucerească vârful K2, la o altitudine de aproximativ 8.050 metri. Aceasta a fost o realizare deosebită și un moment istoric pentru alpinismul mondial.
În timpul acestor evenimente, Horia Colibășanu, un alpinist român în vârstă de 27 de ani și stomatolog de profesie, a realizat o altă remarcabilă performanță. La data de 28 iulie 2004, alături de spaniolul Inaki Ochoa, Horia a reușit prima ascensiune românească pe K2, devenind astfel singurul român care a ajuns pe culmea acestui munte legendar. Reușita sa a fost salutată de comunitatea alpinismului românesc ca fiind cea mai mare performanță din istoria alpinismului românesc. Această ascensiune a fost cu atât mai notabilă cu cât Horia se afla pentru prima dată la o altitudine de peste 8000 de metri.
În final, ambele ascensiuni, cea din 1954 și cea din 2004, au fost considerate remarcabile și impresionante, demonstrând curajul, perseverența și talentul celor implicați.
