Oportunități globale și provocări pentru România – statistici

SOCIAL. Declinul populației României între anii 2000 și 2018 este în mare parte atribuit emigrației masive, un fenomen complex și îngrijorător. Conform unui raport recent al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), intitulat “Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants”, trei sferturi din această scădere demografică (de la 22,4 milioane la 19,5 milioane de locuitori) se datorează emigrării. Diaspora românească se clasează astfel pe locul cinci la nivel mondial.

Statistici alarmante și destinații preferate
În 2015-2016, 3,6 milioane de persoane născute în România (aproximativ 17% din populația totală) trăiau în țările OCDE, dintre care 54% erau femei. Italia a devenit țara gazdă principală, cu peste un milion de români, urmată de Germania (680.000) și Spania (573.000). Numărul emigranților români a crescut cu 2,3 milioane între 2000-2001 și 2015-2016, reflectând dorința românilor de a căuta oportunități mai bune în afara granițelor țării.

Intenții de emigrare și profilul emigranților
Studiile recente arată că aproximativ 25% dintre românii care trăiesc în România și-ar dori să se stabilească definitiv în străinătate, dacă ar avea posibilitatea, acesta fiind unul dintre cele mai mari procente din regiune. De asemenea, aproape jumătate dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani intenționează să emigreze.

Emigranții români se confruntă adesea cu o lipsă de oportunități adecvate în țările gazdă. Mulți dintre cei cu studii superioare sunt supracalificați pentru locurile de muncă pe care le ocupă. De fapt, românii emigranți au de trei ori mai multe șanse decât cetățenii țării gazdă de a lucra în meserii necalificate sau semi-calificate, iar aproape jumătate din cei cu studii superioare ocupă locuri de muncă sub nivelul lor de calificare.

Evoluția demografică și integrarea
Între 2000 și 2016, fluxurile migrației legale anuale din România în țările OCDE au atins un maxim de 560.000 în 2007, în creștere de cinci ori față de anul 2000. Această creștere a fost alimentată de aderarea României la Uniunea Europeană și de criza economică globală.

Nivelul de educație al emigranților români variază semnificativ în funcție de țara de destinație. În timp ce Italia găzduiește majoritatea emigranților români cu cea mai scăzută educație, Germania atrage în principal emigranți cu studii superioare. Deși nivelul de educație al emigranților români nu a crescut semnificativ în ultimii ani, femeile emigrante au acum un nivel mai ridicat de educație decât bărbații.

Integrarea pe piața muncii și provocările
Românii din diaspora se integrează relativ bine în societățile gazdă, adoptând limbile și normele locale. Cu toate acestea, se confruntă frecvent cu discriminarea, care poate împiedica integrarea lor deplină. În pofida ratelor mai ridicate ale ocupării forței de muncă, emigranții români au rate de șomaj mai mari decât cetățenii nativi și întâmpină dificultăți în găsirea locurilor de muncă adecvate calificărilor lor.

Politici de reintegrare și perspective de viitor
Fluxurile de întoarcere ale emigranților români au crescut în ultimii ani, dar rămân dificil de cuantificat exact. Este esențial ca România să dezvolte și să implementeze politici specifice care să sprijine reintegrarea acestor migranți pe piața muncii și în societate. Identificarea și înțelegerea constrângerilor cu care se confruntă aceștia la întoarcere este crucială pentru a crea un mediu propice reintegrării.

În concluzie, declinul populației României și emigrarea masivă reprezintă provocări majore pentru viitorul țării. Este necesară o abordare strategică și concertată pentru a aborda aceste probleme, prin politici eficiente de reintegrare și îmbunătățirea oportunităților de angajare și trai în România. Numai astfel se poate spera la un viitor mai stabil și prosper pentru națiune.