INEDIT – Războiul etnic de pe piața comerțului cu arme și muniție în Tîrgu Mureș interbelic: „Să-l apărăm pe Bora!”
ARHIVĂ. Cum relata presa mureșeană din perioada interbelică afacerea de vânzare a armelor și a muniției? Discriminatoriu, dar asta nu-i mai surprinde decât pe cei naivi – mai ales că în acele timpuri atât maghiarii, cât și românii considerau o normalitate discriminarea pe criterii etnice (asta doare, bănuiesc, orgoliul local tinde să se revolte, însă e o realitate care-și are nenumărate argumente în arhivele vremii).
Vânzarea armelor de foc și a muniției aferente se făcea și în perioada interbelică doar cu o autorizație specială. Iată ce scria în anul 1934 un ziar local („Glasul Mureșului”, oficios al liberalilor care-și avea redacția pe strada Ecaterina Teodoroiu nr. 6) despre meritoria intrare pe piața comerțului cu armament “a unui român sărac și muncitor”: “Vânzarea armelor de foc și a cartușelor și a munițiilor era acordată până acum unui comerciant maghiar bogat și unui român sărac și muncitor, dl. Bora. Acum, o nouă autorizație a fost acordată, în urma unor misterioase intervenții, încă unui comerciant maghiar pe cale de îmbogățire. Nu credeți că ar trebui ca vânzarea armelor și munițiilor să fie numai în mâna românilor pentru cauze binecuvântate? Noi dăm alarma și cerem celor răspunzători să facă cele de cuviință.”
Nu am descoperit dacă cei răspunzători au făcut cele de cuviință, dar se mai cuvin niște precizări, să rămână posterității interesate ostenitoarea muncă de documentaristică depusă pentru scrierea asta. L-am detectat pe atât de celebrul „dl. Bora”, „românul sărac și muncitor” (tehnicile de manipulare erau cunoscute înaintea inventării propagandei, nu credeți?). Este Ioan Bora, care administra în perioada interbelică firma Bora Tîrgu Mureș, recomandându-se ca fiind reprezentanța în județul Mureș a „Fabricii române de cartușe de vânat din București”. Așa „sărac și muncitor” cum era acest domn Bora, susținea că deține „cea mai asortată prăvălie românească cu arme de vânat, revolvere de tot soiul și orice fel de cartușe”. Și toate le vindea și în rate. Pe-așteptatelea. Deci, parcă nu era așa sărac… Dar muncitor!
Cătălin VISCHI
