JURNAL DE CĂLĂTORIE – Italia: Sicilia, patria Etnei și a Cosa Nostra (1)
ZIUA 1. Cea mai mare insulă de pe Mediterana (aproximativ 25.000 km²), Sicilia ne întâmpină adormită-n nori ce par pictați de Da Vinci… Semne de ploaie, concretizată abia spre seară, estompate de vederea Mediteranei înspumate. Aterizăm pe Aeroportul Vicenzo Bellini, pe coasta de est, în Catania, al doilea oraș ca mărime al insulei, centru urban cu ceva mai mare decât Cluj-Napoca. Un conglomerat de aproape 30 de veacuri de istorie. Etna, activă dar intransigentă, vinovată de cutremurele care au distrus orașul în totalitate și repetat (de două ori, în mijlocul și spre apusul perioadei medievale), se zărește undeva spre sud, acoperită parțial de nori.
Astăzi e ziua acomodării cu spiritul sicilian și, aveam să aflăm abia acum, spre seară, de hrănit (cu pizza din tocchetti di carne di cavallo – pentru vorbitorii de rusă, din carne de cal, extrem de consumată aici) homeless-ii din gara Catania Centrale – și ei și celelalte suflete pustiite, maidanezii, aflați, surprinzător, în număr semnificativ.
Pe lângă cele care vor rămâne neștiute („Ce se-ntâmplă-n Sicilia, rămâne-n Sicilia” – Omertà, codul tăcerii), voi încerca să vă spun povești încărcate de istorie și legendă și să vă arăt vechiul centru baroc din Val di Noto, inclus pe lista de protecție UNESCO, dar și Siracuza – fondată de corintieni și loc de popas pentru Sfântul Pavel -, necropola de la Pantalica ori Taormina, despre care se spune că ar fi cel mai frumos oraș al insulei pe care a luat ființă cea mai complexă și mai periculoasă grupare de crimă organizată din istoria recentă: Cosa Nostra.
Bonus: poezia unei incursiuni matinale în Piața de Pește și alte asemenea “nimicuri” care unora le pot părea interesante. Cât despre critici gastronomice, sau tentativa descrierii gustului unic al desertului tradițional – cannoli siciliani -, deja ne-am înțeles, le găsiți în categoria dedicată de msnews gastronomiei.
Cătălin VISCHI
