Maria Tănase – o fântână de generozitate pe un drum secetos
ROMÂNI CELEBRI. Maria Tănase, cunoscută drept privighetoarea cântecului românesc, nu a fost doar o voce care a atins suflete, ci și un simbol al generozității nemărginite. Prin tot ce a făcut, a dovedit că muzica, la fel ca viața, își găsește adevărata valoare în dăruire.
„După ce mă duc, să faceți o fântână pe un drum secetos, dornic de apă.” Aceste cuvinte definesc perfect spiritul ei. Maria nu a așteptat să plece din această lume ca să lase fântâni de bine în urma sa; le-a săpat prin fiecare faptă de omenie.
De-a lungul vieții, banii câștigați din talentul său rar s-au lipit de ea. După un turneu în Bulgaria, a dăruit tot câștigul unei femei simple care o însoțise. La Fetești Sat, unde ploaia a fost invitată nepoftită la concert, Maria a donat încasările pentru reparația acoperișului sălii.
În alte momente, bunătatea ei a fost marcată de gesturi neașteptate, dar pline de dragoste pentru oameni. La Cluj, a scris bilete „de cabină” cu rujul pentru ca studenții, care nu aveau bani, să o poată asculta. Iar iarna, când nici ea nu avea lemne sau palton, a dat toți banii birjarului Ion, ca să-și poată trece familia prin frig.
Darul ei nu se limita la oameni. Chiar și florile primite de la diplomați ajungeau la Marița, florăreasa, pentru a fi vândute și a-i aduce câștig. Într-o noapte de ’39, în mijlocul vremurilor grele, a hrănit soldați obosiți la cârciuma de lângă Gara de Nord, punând totul în contul ei.
Maria Tănase a însemnat mai mult decât muzică. A fost o lecție despre ce înseamnă să fii om. De la adoptarea unei tinere din Hodoni, pe care a adus-o la școală ca pe propria fiică, până la bacșișurile generoase de la Capșa, gesturile ei erau izvorâte dintr-o inimă care dorea să aline, să ridice, să dăruiască.
Astăzi și oricând nu putem să nu ne gândim la binele pe care l-a lăsat în urmă. Maria Tănase rămâne o fântână vie, la care sufletele se pot adăpa, ori de câte ori dorul de frumusețe, de generozitate și de autenticitate ne încearcă.
