Prima zi de școală- îți dau drumul spre lume, dar niciodată nu te las din inima mea
LIFE. „Parcă ieri erai bebeluș, puiul meu. Spuneai la început „tata” în loc de „mama”, parcă în ciuda ei, și noi râdeam cu poftă. Ai făcut primii pași, ai rostit primele cuvinte, apoi ai mers la grădiniță. Am crezut mereu că va fi la fel, că vei rămâne mic, adus de mână acolo. Dar timpul are darul lui ciudat – se grăbește exact atunci când ne-am dori să stea pe loc. Și iată, ultima serbare a transformat grădinița într-o amintire.
Astăzi începi școala. Tu ai emoția descoperirii, eu am emoția despărțirii. Pentru tine e un început, pentru mine e un fel de pierdere: copilăria ta. Mă bucur pentru tine, dar recunosc, inima mea tresare la gândul că puiul meu crește. Nu mă doare că eu îmbătrânesc, asta de când ești tu nu mai contează. Mă doare doar că, la fel ca sora ta, vei lăsa în urmă anii aceia în care încă mai încăpeai în brațele mele fără să protestezi.
Școala nu înseamnă doar litere și cifre. Înseamnă prietenii, vise, greșeli din care vei învăța, reușite care îți vor da aripi. Și, mai presus de toate, înseamnă să descoperi cine ești.
Eu, ca părinte, te duc până la poarta școlii, dar viața te va duce mai departe. Nu îți cer să fii cel mai bun din clasă. Îți cer doar să fii curios, să fii cinstit și să nu uiți niciodată să fii fericit. Restul se vor așeza singure.
Astăzi e despre începuturi. Pentru voi, copii, începutul drumului cunoașterii. Pentru noi, părinții, începutul desprinderii pas cu pas. Și e frumos așa. Pentru că dragostea adevărată nu ține pe loc, ci învață să lase liber.
