Dragostea care rămâne, într-un ghiveci cu mușcate
LIFE. Florile pot spune multe despre felul în care înțelegem iubirea. Unele ne amintesc de pasiune, altele de bucurie sau devotament. Dar un răspuns aparent banal poate ascunde cea mai frumoasă lecție despre dragostea care durează.
La o întâlnire între prietene, discuția despre iubire a adus o întrebare la care s-au invitat să răspundă pe rând:
— Ce floare vă sugerează dragostea?
Prima a ales fără ezitare trandafirii roșii. Pentru ea, dragostea însemna pasiune, emoția unei întâlniri și curajul de a-ți mărturisi sentimentele. Un buchet de trandafiri roșii spunea ceea ce, uneori, glasul nu reușea să rostească.
A doua a ales lalelele colorate. Îi aminteau de primăvară, de începuturi și de bucuria de a fi împreună. Așa vedea ea iubirea: cu râsete prin casă, mici surprize și libertatea de a fi tu însuți lângă celălalt.
A treia a spus: crinii albi imperiali. În albul lor vedea sinceritate, iar în eleganța lor, respect. Își dorea o dragoste în care să poată avea încredere, să-și spună temerile și să știe că omul de lângă ea îi va ocroti vulnerabilitatea.
A patra a ales gladiolele. Înalte, drepte, cu florile deschizându-se pe rând, îi sugerau putere și statornicie. Pentru ea, iubirea se dovedea atunci când viața devenea grea, iar cineva îți ținea mâna și îți spunea: „Sunt aici. Trecem împreună și prin asta.”
Cea de-a cincea, cea mai tânără dintre ele, a răspuns simplu:
— Un ghiveci cu mușcate.
Celelalte au început să râdă.
— Mușcate? Din acelea pe care le ținem la fereastră?
Fata a zâmbit senină.
— Da, chiar acelea. Florile voastre sunt minunate și m-aș bucura să primesc oricare dintre ele. Dar, după o vreme, se vor usca în vază. Tufa de trandafir va face alți trandafiri, însă aceia pe care i-am primit eu nu se vor mai întoarce. La fel și lalelele, crinii sau gladiolele: plantele vor putea înflori din nou, dar florile din buchetul meu se vor fi dus.
A privit, pe rând, femeile din jurul mesei.
— Mușcata va rămâne cu mine, în casa mea. Îi voi găsi un loc cu lumină, o voi uda și o voi adăposti de frig. Vor fi perioade în care nu va avea flori, dar voi continua să o îngrijesc. Iar când va înflori din nou, va fi aceeași plantă de care am avut grijă peste iarnă. Așa îmi doresc să fie și dragostea: să avem grijă unul de altul și între două înfloriri.
Nimeni nu a mai râs.
Ne plac începuturile iubirii. Așteptăm un telefon, numărăm orele până la o întâlnire, păstrăm o floare între paginile unei cărți. Totul vine cu emoție, iar celălalt pare să aducă lumină chiar și într-o zi obișnuită.
Apoi viața își intră în ritm. Apar oboseala, grijile, facturile, zilele în care nu ne găsim cuvintele și serile în care abia mai avem putere să ascultăm. Omul de lângă noi are și el slăbiciuni, temeri, momente în care îi este greu să ofere.
Atunci se vede câtă grijă suntem dispuși să punem în ceea ce am început atât de frumos.
Uneori, iubirea înseamnă să observi că în spatele unui „sunt bine” se ascunde o zi apăsătoare. Să lași telefonul deoparte și să asculți. Să-ți ceri iertare fără să adaugi imediat o scuză. Să aduci un pahar cu apă, să pregătești o cină, să întrebi „cu ce te pot ajuta?” și să aștepți răspunsul.
Sunt gesturi mici, dar absența lor se simte. Oamenii se pot îndepărta prin amânări repetate: vorbim mâine, ieșim altădată, acum n-am timp. Ajung să împartă aceeași casă și să știe tot mai puține despre ce se petrece în sufletul celuilalt.
Un ghiveci la fereastră poate părea în regulă multă vreme. Treci pe lângă el zilnic și te obișnuiești atât de tare cu prezența lui, încât uiți să vezi dacă mai are apă. Când frunzele încep să se usuce, descoperi că grija i-a lipsit de ceva timp.
Și oamenii au nevoie să fie văzuți înainte să ajungă la capătul puterilor. Chiar și cei răbdători obosesc. Chiar și cei puternici au nevoie de tandrețe. Iar omul care ne iubește de ani întregi are nevoie să simtă că este iubit și astăzi.
Desigur, dragostea se îngrijește în doi. Amândoi au nevoie de respect, de atenție și de loc pentru a crește. Când grija este reciprocă, poți trece printr-o perioadă dificilă fără teama că oboseala te va face mai puțin demn de iubire. Poți îmbătrâni lângă cineva și te poți bucura că vă cunoașteți acum mai bine decât în ziua primului buchet.
Trandafirii, lalelele, crinii și gladiolele merită dăruite. Bucurați-vă de ele și de emoția cu care le primiți. Dar, după ce le așezați în vază, faceți-vă timp și pentru omul care vi le-a adus. Întrebați-l cum îi este. Spuneți-i ce vă apasă. Mai găsiți ceva de făcut împreună.
La o fereastră, o mușcată trece prin iarnă în grija cuiva care îi face loc la lumină. Nu are încă flori. Dar în fiecare dimineață, o mână îi verifică pământul, iar primăvara o găsește tot acolo, pregătită să înflorească din nou.
