Evedare din Alcatraz – partea întâi
CURIOZITĂȚI. Deși închisoarea a fost închisă de zeci de ani, Alcatraz și-a câștigat locul în istorie. În perioada sa de glorie, „The Rock” era considerat impenetrabil. Cel puțin treizeci și șase de prizonieri au încercat să scape de pe insulă – toți au fost capturați, împușcați sau înghițiți de mare. Toate acestea s-au schimbat într-o zi fatidică din iunie 1962, când un grup de trei bărbați s-au aruncat în golful San Francisco în speranța de a-și găsi libertatea. Ani de zile, soarta lor a fost necunoscută – cei mai mulți au speculat că prizonierii s-au înecat în apele tumultoase. Dar, la 51 de ani de la fapte, descoperirea unei scrisori misterioase a forțat FBI-ul să-și reevalueze prezumțiile despre îndrăzneții care au evadat din Alcatraz.
Un mesaj șocant
În ianuarie 2013, Departamentul de Poliție din San Francisco a primit un mesaj șocant. „Numele meu este John Anglin”, a început nota scrisă de mână. „Am evadat din Alcatraz în iunie 1962 împreună cu fratele meu Clarence și Frank Morris. Am 83 de ani și am cancer.” Aruncat în fața autorităților a fost un indiciu de mult așteptat pentru unul dintre cele mai notorii mistere din istoria SUA.
În anii 60, oficialii considerau că bărbații negăsiți s-au înecat aproape sigur în golful înghețat în timpul încercării lor de evadare. Dar, cu scrisoarea primită, o umbră de îndoială a fost aruncată brusc asupra poveștii de mult acceptate.
Îndoieli
Timp de ani de zile, evadații au fost presupuși morți pur și simplu pentru că părea a fi cel mai plauzibil rezultat al cazului, care a ținut alerte forțele de ordine de ani de zile. Cu toate acestea, scrisoarea apărută în 2013 spunea o poveste cu totul diferită. Desigur, unii sceptici pun la îndoială validitatea documentului.
Neștiind ce să creadă, departamentul de poliție a ținut scrisoarea secretă ani de zile. După o examinare atentă, s-a stabilit în cele din urmă că există un motiv de a crede conținutul notei. Așadar, în ianuarie 2018, Biroul Federal de Investigații a redeschis cazul rece.
O evedare imposibilă
Ceea ce face ca această evadare să fie remarcabilă este faptul că Alcatraz a fost conceput astfel încât să fie practic imposibilă evadarea. Până la închiderea sa în 1963, doar cei mai periculoși criminali au fost trimiși la închisoarea de maximă siguranță.
Desigur, asta nu i-a împiedicat niciodată pe cei încarcerați să încerce să evadeze. Deci, cum anume au făcut Anglin și ceilalți au reuși acolo unde atâția alții eșuaseră?
O istorie a evadărilor eșuate
Credeți sau nu, acești infractori nu au fost primii indivizi cu suficient curaj pentru a încerca să evadeze. Cel puțin câteva zeci de deținuți încarcerați și-au asumat aceleași riscuri de-a lungul anilor. Douăzeci și trei de persoane au fost capturate imediat și aduse înapoi după gratii.
Alții nu au fost atât de norocoși. Cel puțin șase bărbați au fost împușcați și uciși de paznici în timp ce încercau să-și pună în aplicare planurile. Cei care au ajuns în apă s-au înecat sau au dispărut.
Fără dușuri reci
Când cineva se gândește la cea mai cunoscută închisoare din SUA, „dușurile calde” nu este ceea ce probabil i-ar veni în minte, dar se pare că erau normale în Alcatraz.
Deși închisoarea a oferit deținutului dușuri fierbinți (și era singura închisoare din SUA care a făcut acest lucru), în spatele ei era o logică sinistră. Gândirea strategică din spatele acestui așa-zis lux a fost că, dacă prizonierii s-ar obișnui cu dușuri frumoase și calde, nu ar putea rezista înghețatei ape ale Golfului dacă ar încerca vreodată să scape. A funcționat? Asta trebuie să judece istoria.
