CU CHIMICU’-N GURĂ – Maior, consilierul lui Florea, n-a mai făcut live-ul vieții, dar a scris o scrisoare, cu multe greșeli de ortografie (mai bine vorbea)

SCRISOAREA A N-ȘPEA. Sergiu Claudiu Maior, consilierul personal al primarului Dorin Florea n-a mai făcut live-ul vieții, cu care a amenințat public și-n care urma să-i facă „troacă de porci” pe aleșii târgumureșenilor, ci a scris o scrisoare. În Primăria Târgu Mureș senzația falsă că ești un mic „eminesc” e contagioasă, consilierul personal molipsindu-se probabil de la Șefu’, cum îl numește pe Florea, devenit peste noapte un soi de campion regional la scris scrisori oricui.

Deci, consilierul personal a optat pentru greșeli de ortografie, în locul celor de ortoepie (în pofida aparențelor, acest cuvânt nu semnifică nimic obscen, domnule Maior). Așa a vrut el, reprezentantul unui singur om, să-i condamne pe reprezentanții unui oraș. Și a făcut-o, spuneam, cu greșeli de ortografie, cu pleonasme, cu semne de punctuație puse în funcție de propria respirație, cu manipulări de tip comunistoid și cu carențe de raționament, așa, cum a putut și el, ceea ce nu constituie cel mai mare defect al celui care stă de-a dreapta Tătucului urbei.

Iar au blocat orașul…

Ideea e scrisoarea… În elucubranta misivă, care începe cu manipularea de sorginte comunistă conform căreia aleșii (consilierii locali) sunt angajați la Primăria controlată de Florea (nu-s, am explicat că serviciul lor e altul, consilierii nefiind angajați de Primărie – ei primesc, conform legii, o indemnizație) și că, neprezentându-se la serviciu blochează bugetul urbei. Referirea e directă la consilierii UDMR și POL (12 persoane din cele 16 care au lipsit de la ședința extraordinară convocată de Florea pentru rectificarea bugetului – ceilalți 4 sunt de la PSD, 3, și PNL, 1)

Defalcat (și parțial), Maior îi informează pe “stimații târgumureșeni” că situația este “fără precedent în istoria orașului nostru”, ăia de la UDMR și POL respingând rectificările bugetare din ultimele cinci luni, ultima făcând referire la alocarea celor 24,33 de milioane de lei, sumă repartizată orașului la ultima rectificare a bugetului de stat. Astfel, zice Maior, absenții din catalogul lui Florea au încălcat legea.

În fapt, aleșii târgumureșenilor n-au încălcat nicio lege, doar că în comisia de buget au refăcut calculele girate de Florea, cei de la UDMR explicând că în firma propusă de primar (care abuzează de credite angajament, adică de lucrări executate acum, dar plătite din bugetul anului viitor), bugetul pe anul 2020 ar fi fost grevat de alte 230 de milioane de lei – tactica asta administrativ-financiară seamănă cu arhaicul „După noi, potopul!”.

Care-s problemele semnalate de Maior: la salubrizare & deszăpezire s-au cerut 7 milioane de lei, iar aleșii locali au aprobat cheltuirea de 3,75 milioane de lei și că, astfel, este pusă-n pericol sănătătatea populației, că cei de la Salubriserv ar putea sista ridicarea gunoiului (și se-ncalcă Legea serviciului de salubrizare – păi legea asta se-ncalcă de mult în Târgu Mureș și nu din cauza consilierilor locali).

Apoi, la transport local s-a cerut 6 milioane de lei, iar aleșii locali au aprobat cheltuirea a 3,37 de milioane de lei (biata Siletina Impex pe care Maior a vândut-o familiei sale, cât de suferindă e ea taman în anul de grație 2019, când a încasat doar de la Primăria Târgu Mureș echivalentul a peste 3,61 milioane de euro în primele 9 luni ale anului, cu o medie de peste 400.000 de euro pe lună). Iar, zice Maior, se încalcă Legea transportului public (sigur, nu se încalcă).

La învățământ s-a cerut 3,6 milioane de lei, iar aleșii locali au alocat 2,8 milioane de lei. Aici, consilierul personal al lui Florea zice, aproape lacrimogen, că nu s-au alocat bani pentru burse școlare, pentru fondul de rezervă în caz că se strică centralele termice, pentru fondul de reparații de urgență. Păi, doar în weekendul trecut s-au mai sifonat câteva sute de mii de lei pentru nimeni-nu-mai-numără-al-câtelea concert gratuit… Și-n cazul ăsta s-ar încălca o lege (am verificat, nu se încalcă).

Pentru reparația străzilor s-a cerut 9,5 milioane de lei, iar aleșii locali au aprobat cheltuirea a 2,5 milioane de lei. Și, dramatic (am vărsat o lacrimă), s-a cerut 750.000 de lei pentru lucrări de întreținere și dezvoltare la ștrand și o jumătate de milion de lei (!) pentru toaletarea copacilor și aleșii locali nu au aprobat niciun leu. În plus, din cauza răilor o să fie afectate: achitarea ratelor la creditele contractate; achitarea salariilor pentru persoanele cu handicap pentru luna decembrie și lucrările de reabilitare termică la 14 blocuri, zice Maior, care-și exprimă, la final, speranța că joi, 31 octombrie, în ședința ordinară a forului deliberativ, aleșii o să voteze tot, în forma propusă de Șefu’ (sigur, n-o să voteze nimic mai mult decât ce au decis în comisii).

Ce nu-nțeleg dictatorii

… de regulă, dictatorii nu-nțeleg funcționarea sistemul democratic. Spre deosebire de sistemul dictatorial, în cel democratic, decizia nu e apanajul unui singur individ (strategia are argumente raționale și practice). Nu știu cât este de perfectă schița bugetară făcută de consilierii locali, poate e mai bună cea făcută/decisă de Florea (un singur om), care o fi vreun geniu strategic deși n-a demonstrat asta, dar știu că e o decizie care respectă regulile democratice. Pentru că decidenții sunt aleșii cetățenilor urbei, ca și primarul de altfel, cu amendamentul că, încă din antichitate, acest sistem de guvernare (în cazul acesta, locală), s-a constatat că problemele cetății pot fi rezolvate mai bine, mai eficient, împreună.

Oamenii ăștia, răii care nu-l ascultă pe Șefu’ inducând atâta suferință exprimată public de consilierul său personal, au legitimitate pentru a decide în numele cetățenilor orașului, n-au venit în forul deliberativ cu pluta pe Mureș, ci în urma voinței oamenilor. Iar Întâiul ales, Florea, a fost ales să pună în practică (să execute) întocmai ce decid reprezentanții celor mulți. Ăsta e rolul primarului într-o democrație: să execute.

La final, o subliniere pentru cei neîncercați de perioada comunistă: chimicu’ (din titlu) face referire la un creion folosit în industrie (în special în anii 70-89), cu o mină specială, care la umezire scria cu efect de cerneală violet foarte rezistentă. Așa-mi imaginez că a scris și Maior această scrisoare care ne întoarce în timp, până în miezul sistemului totalitar comunist: cu chimicu’ înmuiat, din când în când, în gură. Și cu o bască pe creștet.

Cătălin VISCHI